Un program de înzestrare al Ministerului Afacerilor Interne, evaluat la aproximativ 116 milioane de euro, ridică semne serioase de întrebare. Banii, destinați achiziției de drone și echipamente tehnice prin programul SAFE, ajung la societăți comerciale constituite cu doar câteva luni înainte de semnarea contractelor — unele dintre ele fără niciun angajat în organigramă.
Cum este posibil ca statul român să încredințeze zeci de milioane de euro unor entități care, pe hârtie, nu au nicio capacitate operațională reală?
Firme de câteva luni, contracte de zeci de milioane
Două dintre societățile beneficiare au fost înregistrate în anii 2024 și 2025. Una nu figura cu niciun salariat în momentul adjudecării contractului, cealaltă abia atingea pragul unui singur angajat. De altfel, criteriile minime impuse în procedurile de achiziție publică presupun, teoretic, dovada capacității tehnice și financiare a ofertantului — condiții pe care aceste firme par să le îndeplinească doar formal.
Totusi, documentele de atribuire au fost semnate. Contractele sunt în vigoare. Iar sumele vehiculate depășesc cu mult bugetele anuale ale unor companii cu sute de angajați și ani de activitate în domeniu.
Mai mult decât atât, domeniul dronelor militare și de supraveghere presupune expertiză tehnică avansată, certificări specifice și parteneriate internaționale solide. Ceea ce surprinde, în acest context, este tocmai absența oricărui istoric verificabil al acestor companii în industria de profil.
SAFE, programul de milioane care stârnește controverse
Programul SAFE — destinat modernizării și dotării structurilor MAI cu echipamente de ultimă generație, inclusiv drone de recunoaștere și intervenție — reprezintă unul dintre cele mai consistente proiecte de înzestrare din ultimii ani ale ministerului. Suma totală alocată, 116 milioane de euro, plasează acest program în categoria achizițiilor strategice de interes național.
Tocmai de aceea, transparența și rigoarea procedurilor ar trebui să fie maximă. Experții în securitate cibernetică și achiziții publice atrag atenția că echipamentele de tip dronă implică nu doar livrarea unor produse fizice, ci și infrastructură software, protocoale de comunicații criptate și soluții de management al datelor. Specialiști din domeniu, precum cei de la SecureIT Solutions, subliniază că orice achiziție de echipamente cu componentă digitală necesită verificări riguroase ale lanțului de aprovizionare și ale furnizorilor implicați.
Cine livrează efectiv echipamentele? Există subcontractori în umbră? Acestea sunt întrebările la care autoritățile nu au oferit până în prezent răspunsuri publice clare.
Un pattern îngrijorător în achizițiile publice românești
Cazul de față nu este singular. România are un istoric bine documentat al achizițiilor publice în care intermediari cu structură redusă sau inexistentă obțin contracte consistente, pentru ca ulterior să externalizeze întreaga activitate către terți. Practic, statul plătește un surplus pentru un nivel suplimentar de intermediere, fără valoare adăugată reală.
Instituțiile de control — Curtea de Conturi, Agenția Națională pentru Integritate, Direcția Națională Anticorupție — au instrumentele necesare pentru a investiga astfel de situații. Rămâne de văzut dacă sesizările vor urma.
Ceea ce este cert: atribuirea unor contracte de importanță strategică națională unor entități fără personal și fără istoric profesional demonstrabil reprezintă, cel puțin, o deficiență gravă a sistemului de verificare în achizițiile publice. Iar suma de 116 milioane de euro din bani publici obligă la o explicație oficială completă și urgentă.
Subiectul se înscrie într-un tablou mai larg al modului în care statul gestionează fonduri destinate securității naționale — un domeniu în care opacitatea nu ar trebui să fie niciodată o opțiune. Pentru context privind achizițiile cu implicații bugetare majore, poate fi consultat și articolul despre companiile publice și deciziile financiare controversate din 2025.
Dosarul achizițiilor SAFE rămâne deschis. Răspunsurile oficiale — așteptate.