Planurile Beijingului pentru cel mai ambițios proiect hidroelectric din istoria omenirii nu se opresc. Nici măcar atunci când ghețarii din imediata vecinătate încep să cedeze.
Pe cursul inferior al fluviului Yarlung Tsangpo, acolo unde apa coboară vertiginos din Podișul Tibet spre câmpiile Indiei, China ridică în prezent un megabaraj cu o capacitate estimată de peste 60 de gigawați. De altfel, această cifră ar depăși cu mult producția barajului Cele Trei Defileuri — considerat până acum cel mai mare proiect hidroelectric din lume. Calculul economic este irezistibil pentru Beijing. Calculul de risc, în schimb, preocupă tot mai mulți experți independenți.
Proiectul se desfășoară în ciuda unui avertisment greu de ignorat: prăbușirile glaciare de la granița sino-nepaleze au cauzat deja inundații catastrofale în Nepal. Localitățile din văile himalayene au plătit un preț uriaș — infrastructură distrusă, vieți pierdute, recolte compromise. Totuși, pentru Partid, agenda strategică pare să primeze în fața oricărei obiecții ecologice.
Cel mai mare proiect hidro din istorie, ridicat pe un teren instabil
Yarlung Tsangpo este, din punct de vedere geologic, unul dintre cele mai agitate cursuri de apă de pe planetă. Coboară din Tibet cu o forță remarcabilă, traversând defileuri dintre cele mai adânci din lume. Tocmai această energie potențială uriașă l-a transformat în ținta celui mai ambițios proiect de infrastructură al Chinei din ultimele decenii.
Capacitatea instalată planificată ar produce mai multă energie decât întreaga Românie consumă într-un an întreg. Un argument economic imposibil de respins. Mai mult decât atât, proiectul se înscrie în agenda strategică a Chinei de decarbonizare a economiei naționale până în 2060 — obiectiv asumat la nivel internațional.
Problema este că zona nu este stabilă. Departe de asta.
Ghețarii tibetani se retrag accelerat sub efectul schimbărilor climatice. Lacurile glaciare se umflă, tensiunea internă crește, iar la un moment dat ruptura devine inevitabilă. Fenomenul — cunoscut în literatura de specialitate drept GLOF (Glacial Lake Outburst Flood) — a produs deja pagube colosale în Nepal. Conform informațiilor monitorizate și de Top10Stiri, evenimentele de tip GLOF s-au înmulțit alarmant în ultimii ani la nivel regional, transformând Himalaya dintr-un simbol al permanenței într-o sursă de pericol imprevizibil.
Ghețarii cedează, Nepal suferă — Beijing construiește
Kathmandu a semnalat în repetate rânduri pericolul. Comunitățile din nordul Nepalului, situate în aval față de marile lacuri glaciare de la granița cu China, trăiesc sub amenințarea permanentă a unei inundații bruște și devastatoare. Drumurile au fost reconstruite după fiecare dezastru. Oamenii au ajuns să cunoască prea bine rutele de evacuare.
Cea mai recentă serie de prăbușiri glaciare a readus tema în atenția comunității internaționale. Se pune o întrebare firească: poate un megabaraj construit în aval să reziste unui val generat de ruptura unui lac glaciar de câteva sute de milioane de metri cubi?
Inginerii de stat chinezi susțin că structura va fi proiectată pentru scenarii extreme. Experții independenți sunt mai reținuți. Un GLOF major poate produce o undă de viitură de o forță extraordinară, capabilă să pună la încercare orice structură hidrotehnica, indiferent de câte standarde de siguranță declară că respectă. Ceea ce surprinde este că aceste îngrijorări nu au produs nicio pauză oficială în derularea lucrărilor.
Situația dramatică a comunităților montane confruntate cu presiunea naturii și a megaproiectelor este ilustrată și în reportajul Motivul pentru care Nepal aruncă în aer munții pentru 933 de oameni — un tablou dureros al unui stat mic care luptă să supraviețuiască între forțe pe care nu le poate controla.
O decizie cu consecințe pentru sute de milioane de oameni
Dincolo de riscul glaciar, barajul de pe Yarlung Tsangpo ridică o problemă geopolitică spinoasă. Fluviul — redenumit Brahmaputra odată ce trece granița în India — alimentează una dintre cele mai populate regiuni agricole din Asia de Sud. New Delhi urmărește cu neîncredere evidentă evoluția șantierului chinez.
India nu are niciun control asupra debitului unui fluviu care, pe propriul teritoriu, susține viețile a sute de milioane de oameni. Orice intervenție pe cursul superior — deliberată sau accidentală — ar putea transforma Brahmaputra dintr-un izvor de viață într-o pârghie hidrologică de presiune. Bangladesh, stat aflat la capătul acestui sistem fluvial, nu dispune practic de niciun mecanism de presiune diplomatică reală.
Lucrările au fost aprobate la nivel de stat, finanțarea alocată, companiile de stat au intrat deja pe șantier. Vocile critice din interior există, chiar dacă discret, dar nu au reușit să încetinească un proiect perceput ca prioritate națională de prim rang.
Rămâne, deocamdată, o întrebare fără răspuns sigur: ce se va întâmpla dacă un glaciar major cedează chiar în perioada de construcție? Consecințele ar fi imprevizibile — pentru șantier, pentru Nepal, pentru India și pentru întreaga regiune himalayeană care respiră în ritmul fluviilor mari.