O practică nescrisă, dar respectată de decenii la Bruxelles, prevede ca liderii europeni care își încheie mandatul să primească un moment de recunoaștere din partea colegilor lor. De obicei, la ultimul summit, aceștia sunt aplaudați și primesc un cadou simbolic de la ceilalți șefi de stat și de guvern.
Nimic din toate acestea nu se va întâmpla însă în cazul premierului maghiar Viktor Orban.
Absența care spune totul despre relațiile cu Bruxelles-ul
Potrivit informațiilor care circulă în culisele instituțiilor europene, Viktor Orban nu va participa la reuniunea de la Bruxelles care marchează încheierea mandatului său la conducerea Ungariei. Decizia sa de a lipsi nu este deloc surprinzătoare pentru cei care au urmărit evoluția relațiilor dintre Budapest și capitala europeană în ultimii ani.
Mai mult decât atât, absența sa pare să fie o alegere deliberată, menită să evite un moment care ar fi putut fi, în cel mai bun caz, inconfortabil pentru ambele părți.
Tradiția bruxelleză a gestului de rămas-bun nu este codificată nicăieri în tratate sau regulamente. Totuși, ea s-a transformat într-un ritual respectat, un semn de civilitate politică și de recunoaștere a contribuției fiecărui lider la procesul decizional european, indiferent de divergențele politice.
Relația tensionată dintre Budapesta și instituțiile UE
Orban a devenit în ultimii ani una dintre cele mai controversate figuri politice din Uniunea Europeană. Politicile sale privind statul de drept, independența justiției și libertatea presei au generat tensiuni constante cu Comisia Europeană și Parlamentul European.
Vezi știrea înrudită: Ungaria amenință cu noi măsuri anti-Ucraina
Blocarea fondurilor europene destinate Ungariei, criticile repetate la adresa politicilor sale interne și externe, precum și poziția sa ambiguă față de Rusia au transformat premierul maghiar într-o personalitate izolată pe scena politică europeană.
Ceea ce surprinde este că, în mod normal, chiar și liderii cu care Bruxelles-ul a avut relații complicate au beneficiat de acest gest de curtoazie la finalul mandatului. Dar în cazul lui Orban, ruptura pare să fie prea profundă pentru ca protocolul să mai fie respectat.
Întrebarea firească este dacă această abordare reprezintă o decizie mutuală sau dacă premierul maghiar a ales singur să nu participe pentru a evita un moment potențial jenant. Rămâne de văzut cum va fi interpretat acest episod în istoria recentă a Uniunii Europene și dacă va marca un precedent pentru viitor.
Nu în ultimul rând, absența sa trimite un mesaj clar: relația dintre Viktor Orban și establishment-ul european s-a deteriorat dincolo de orice convenție diplomatică.