Ce plan pregătesc europenii pentru Strâmtoarea Ormuz după conflict

Țările europene lucrează la un plan ambițios pentru o misiune internațională defensivă care să contribuie la securizarea Strâmtorii Ormuz după încheierea războiului dintre SUA, Israel, pe de o parte, și Iran, pe de altă parte. Informația a fost dezvăluită de The Wall Street Journal, care citează surse diplomatice europene.

Președintele francez Emmanuel Macron a declarat marți că în această coaliție internațională largă nu vor fi angrenate forțe americane. Decizia reprezintă o schimbare majoră în abordarea securității maritime din această zonă strategică.

Cele trei faze ale planului european pentru Strâmtoarea Ormuz

Potrivit surselor citate, planul european se articulează în trei etape distincte. Prima fază presupune negocieri diplomatice intense cu toate părțile implicate, inclusiv cu Iranul și statele din Golf.

Faza a doua vizează crearea unui cadru juridic și operațional pentru misiunea de securitate. Aceasta ar include stabilirea mandatului, a regulilor de angajare și a coordonării între diferitele marine participante.

Ultima etapă constă în desfășurarea efectivă a forțelor navale europene în zonă. Acestea ar avea rolul de a escorta navele comerciale și de a descuraja eventualele atacuri asupra traficului maritim.

Capitolul la care SUA este surclasată de europeni

Ceea ce surprinde în acest plan este absența SUA din componența coaliției. Mai mult decât atât, europenii mizează pe experiența lor diplomatică și pe relațiile mai puțin tensionate cu Iranul pentru a obține succesul misiunii.

Citește și: Întâlnire trilaterală: Atacul asupra Ciprului e atac asupra Europei

De altfel, Statele Unite au fost tradițional cel mai important garant al securității maritime în Strâmtoarea Ormuz. Totuși, în contextul post-conflict, prezența americană ar putea fi percepută ca provocatoare de către Iran.

Europenii consideră că pot oferi o alternativă mai acceptabilă pentru toate părțile. Capacitatea lor de mediere și de construire a consensului diplomatic reprezintă tocmai capitolul la care surclasează abordarea americană, de obicei mai directă și militarizată.

Rămâne de văzut dacă acest plan va fi acceptat de toate părțile implicate și dacă va reuși să asigure securitatea unei zone prin care tranzitează aproximativ 21% din petrolul mondial.